Un cristal imens a distrus vechiul continent al Atlantidei?

Edgar Cayce (1877-1945) a fost un vizionar celebru care putea face predicţii ale evenimentelor viitoare şi răspunde la întrebări, în timp ce se afla în transă hipnotică

Un cristal imens a distrus vechiul continent al Atlantidei?

Edgar Cayce (1877-1945) a fost un vizionar celebru care putea face predicţii ale evenimentelor viitoare şi răspunde la întrebări, în timp ce se afla în transă hipnotică. Nu toate predicţiile sale s-au adeverit, dar cele mai multe dintre ele au fost destul de exacte.

 Într-un articol din august 2017 – Profetul Edgar Cayce ne dezvăluie lupta acerbă care s-a dat între cei care au stăpânit Atlantida în vechime – prezentam viziunea lui Edgar Cayce despre lupta pentru putere ale celor care au stăpânit în vechime Atlantida. În articolul de azi vorbim despre “teribilul şi puternicul cristal” al Atlantidei de care a vorbit Cayce.
 
Se pare că toată puterea atlantă sălăşluia în acest cristal care producea raza laser. Iată descrierea unei centrale de energie atlantă construită în jurul unei “pietre de foc”…
În centrul unei clădiri izolate, se află o piatră semănând cu un magnet (…) În această clădire, care avea o formă ovală, acoperişul forma un dom, din care o parte “decapotabilă” se deschidea astfel încât să permită trecerea influenţelor stelare – concentrarea energiilor emise de corpurile celeste, ele însele de foc – împreună cu elementele din atmosferă şi din afara ei.
 
Concentrarea prin prisme sau sticlă, – cum s-ar spune astăzi – se făcea astfel încât ea acţiona asupra instrumentelor care erau conectate la diferitele mijloace de transport. Este cam ceea ce am numi astăzi dirijarea teleghidată prin radio

Numai specialiştii erau iniţiaţi în folosirea acestei roci; entitatea se afla printre cei care dirijau energia astfel produsă prin radiaţie, sub formă de raze invizibile pentru ochi, dar acţionând ca agent propulsor asupra pietrelor. Şi aceasta, fie că era vorba de un avion propulsat cu gaze sau vehicule de turism şi agrement evoluând aproape de sol sau maşini înaintând pe şi sub apă. Toate aceste maşini erau propulsate de un fascicol de raze concentrate, plecând de la piatra de foc din mijlocul centralei (…)

Acolo, entitatea a introdus forţe distructive, atunci când era însărcinată să distribuie această energie în diversele regiuni ale ţării cu ajutorul instalaţiilor care acopereau nevoile oamenilor din oraşe, sate, ţinuturi din jur: fără să o facă special, a stabilit o tensiune prea puternică şi aceasta a provocat a doua perioadă de distrugere a ţării. Solul s-a rupt, s-a fragmentat în mai multe insule – cele care au devenit mai târziu teatrul unui alt cataclism.

Şi iată construcţia acelei roci: era un cristal mare, cilindric, cum am spune astăzi; era tăiat cu faţete astfel încât vârful concentra toată energia care se aduna între cele două extremităţi ale cilindrului. Detaliile tehnice ale construcţiei sale sunt scrise undeva – le putem regăsi în trei ţări: în zona scufundată a Atlantidei, unde pot fi descoperite resturile unui templu sub sedimentele acumulate pe fundul mării; e aproape de ceea ce este astăzi Bimini, în largul Floridei; în al doilea rând, în arhivele unui templu din Egipt. Şi, în al treilea rând, în documentele atlante care au fost transportate în Yucatan, în America.