Misterul Chivotului Legii, cel mai bine păzit secret al creştinismului

Chivotul Legii, preţiosul cufăr care conţinea tăbliţele cu cele zece porunci, dar şi vasul de aur din care se hrăneau evreii în drumul lor prin pustiu au dispărut în anul 586 înainte de Hristos.

Misterul Chivotului Legii, cel mai bine păzit secret al creştinismului

Chivotul Legii, preţiosul cufăr care conţinea tăbliţele cu cele zece porunci, dar şi vasul de aur din care se hrăneau evreii în drumul lor prin pustiu au dispărut în anul 586 înainte de Hristos.

Cufărul a fost construit de un bijutier renumit din lemn de salcâm, aşa cum spune Biblia. Chivotul legii era în formă de dreptunghi. Lungimea lui era de un metru şi jumătate, iar lăţimea de 0,75 centimetri. Capacul de deasupra era poleit în aur, iar pe marginile lui erau sculptaţi doi heruvimi. Tot în cufăr era şi vasul de aur din care se hrăneau evreii cu „mană“ venită din cer, atunci când au traversat pustiul.

Mai târziu, comoara creştinilor s-a îmbogăţit cu toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, deşi era făcut din lemn. Chivotul mai avea şi patru belciuge din aur, care permiteau transportarea lui de către patru persoane.

Tăbliţele legii cu cele zece porunci au fost scrise de însuşi Dumnezeu şi apoi i le-a dat lui Moise atunci când a plecat cu poporul evreu din Egipt, pentru a ajunge în Ţara Făgăduinţei, drum care a durat 40 de ani.

Când poporul evreu a ajuns la Muntele Sinai, Moise a urcat pe munte, unde a stat timp de 40 de zile, iar evreii au rămas la poalele lui. L-au aşteptat în zadar pe Moise şi, într-un final, şi-au făcut un nou conducător, mai precis au sculptat un viţel de aur.

După ce Moise s-a întors, s-a mâniat pe popor şi a spart tablele legii, însă Dumnezeu le-a scris din nou şi poporul a plecat mai departe. Din nefericire, Moise nu a mai apucat să urce pe Muntele Canaan, privind Ţara Făgăduinţei de pe Muntele Neebo. Poporul evreu a păşit pe tărâmul sfânt avându-l în frunte pe Iosua al lui Navi.

La război cu Chivotul legii în frunte

Poporul evreu obişnuia să plece la luptă având alături Chivotul legii. Timp de ani, cufărul sacru a căzut în mâna filistenilor. „Era un semn de la Dumnezeu pentru a le arăta evreilor că nu chivotul le aduce victoriile în luptă, ci credinţa în Dumnezeu“, spune asistentul universitar. În cele din urmă, filistenii au înapoiat cufărul, mai ales pentru a scăpa de blestem, credeau ei.

În perioada cât cufărul a stat la ei, li se dărâmau cetăţi, oamenii mureau pe capete, iar zeii lor se crăpau. Iniţial, Chivotul legii stătea într-un loc sacru, un fel de altar al bisericii ortodoxe, iar la el aveau acces doar evreii credincioşi. Ulterior, şi-a găsit locul în templul lui Solomon, în jurul anului 978 înainte de Hristos.

Aici a rămas până în anul 586, dată la care babilonienii au ocupat Ierusalimul. De atunci, nu se mai ştie nimic de nepreţuitul recipient.

În timp, au apărut mai multe supoziţii: etiopienii, ramura creştinilor orientali, au susţinut că acest cufăr se află la ei. Şi israelienii au vrut să atragă atenţia lumii întregi asupra lor susţinând că ei se află în posesia cufărului lui Moise. Însă, din punct de vedere arheologic, nu există nicio mărturie că el ar mai exista pe undeva.

Chivotul Legii, preţiosul cufăr care conţinea tăbliţele cu cele zece porunci, dar şi vasul de aur din care se hrăneau evreii în drumul lor prin pustiu au dispărut în anul 586 înainte de Hristos. Povestea Chivotului legii ne-o spune Lucian Costea, profesor de Vechiul şi Noul Testament de la Seminarul Teologic din Constanţa. Cufărul a fost construit de un bijutier renumit din lemn de salcâm, aşa cum spune Biblia. Chivotul legii era în formă de dreptunghi. Lungimea lui era de un metru şi jumătate, iar lăţimea de 0,75 centimetri. Capacul de deasupra era poleit în aur, iar pe marginile lui erau sculptaţi doi heruvimi. Tot în cufăr era şi vasul de aur din care se hrăneau evreii cu „mană“ venită din cer, atunci când au traversat pustiul. Mai târziu, comoara creştinilor s-a îmbogăţit cu toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, deşi era făcut din lemn. Chivotul mai avea şi patru belciuge din aur, care permiteau transportarea lui de către patru persoane. Tăbliţele legii cu cele zece porunci au fost scrise de însuşi Dumnezeu şi apoi i le-a dat lui Moise atunci când a plecat cu poporul evreu din Egipt, pentru a ajunge în Ţara Făgăduinţei, drum care a durat 40 de ani. Când poporul evreu a ajuns la Muntele Sinai, Moise a urcat pe munte, unde a stat timp de 40 de zile, iar evreii au rămas la poalele lui. L-au aşteptat în zadar pe Moise şi, într-un final, şi-au făcut un nou conducător, mai precis au sculptat un viţel de aur. După ce Moise s-a întors, s-a mâniat pe popor şi a spart tablele legii, însă Dumnezeu le-a scris din nou şi poporul a plecat mai departe. Din nefericire, Moise nu a mai apucat să urce pe Muntele Canaan, privind Ţara Făgăduinţei de pe Muntele Neebo. Poporul evreu a păşit pe tărâmul sfânt avându-l în frunte pe Iosua al lui Navi. La război cu Chivotul legii în frunte Poporul evreu obişnuia să plece la luptă având alături Chivotul legii. Timp de ani, cufărul sacru a căzut în mâna filistenilor. „Era un semn de la Dumnezeu pentru a le arăta evreilor că nu chivotul le aduce victoriile în luptă, ci credinţa în Dumnezeu“, spune asistentul universitar. În cele din urmă, filistenii au înapoiat cufărul, mai ales pentru a scăpa de blestem, credeau ei. În perioada cât cufărul a stat la ei, li se dărâmau cetăţi, oamenii mureau pe capete, iar zeii lor se crăpau. Iniţial, Chivotul legii stătea într-un loc sacru, un fel de altar al bisericii ortodoxe, iar la el aveau acces doar evreii credincioşi. Ulterior, şi-a găsit locul în templul lui Solomon, în jurul anului 978 înainte de Hristos. Aici a rămas până în anul 586, dată la care babilonienii au ocupat Ierusalimul. De atunci, nu se mai ştie nimic de nepreţuitul recipient. În timp, au apărut mai multe supoziţii: etiopienii, ramura creştinilor orientali, au susţinut că acest cufăr se află la ei. Şi israelienii au vrut să atragă atenţia lumii întregi asupra lor susţinând că ei se află în posesia cufărului lui Moise. Însă, din punct de vedere arheologic, nu există nicio mărturie că el ar mai exista pe undeva.

Citeste mai mult: adev.ro/pbggju