Medicina antică si practicile folosite de strămoșii nostri în îmbălsămare

Despre acest subiect s-a scris şi se va mai scrie, poate încă multă vreme de acum înainte pentru că, pe parcursul timpului, apar noi informaţii şi se fac, în continuare, cercetări.

Medicina antică si practicile folosite de strămoșii nostri în îmbălsămare

Despre acest subiect s-a scris şi se va mai scrie, poate încă multă vreme de acum înainte pentru că, pe parcursul timpului, apar noi informaţii şi se fac, în continuare, cercetări. Astfel, conform revistei „Science et Vie”, chirurgii preincaşi din Peru efectuau complicate operaţii de stomac şi cord, iar, in Africa Centrală, medicii ghanezi şi nigerieni operau cu succes cataracta si ulcerul încă de acum două milenii.

Chinezii antici tratau bolile interne, de piele, cardiovasculare şi venerice, iar medicii stomatologi egipteni executau implantări de coroane, dinţi falşi, punţi şi chiar proteze dentare complete. Însă, una dintre cele mai stranii realizări, pe linie medicală, din trecut, a fost mumificarea morţilor despre care, de altfel, s-a mai scris.

Marea majoritate a vechilor popoare practicau mumificarea însă, evident, tehnica era diferită în funcţie de condiţiile specifice de mediu. În linii mari se desprind trei procedee principale de mumificare.

Procedeul egiptean de îmbălsămare

Având o vechime de peste 6000 de ani, procedeul egiptean, descris cu lux de amănunte de Herodot, consta în: extragerea organelor interne, spălături interioare cu substanţe aromatice, suturarea inciziilor, scufundarea trupului în băi chimice după care se usca şi se proceda la lăcuirea lui şi, în sfârşit, corpul era uns cu bitum amestecat cu răşină de cedru apoi infăşurat în fişiile de pânză specifice. Acest procedeu are ca si efect sa zicem asa celebrele mumii.

Procedeul de congelare

Vechi de peste 12000 de ani, a fost practicat în Mongolia, Tibet, China, America de Sud, Siberia şi Groenlanda. El consta în morminte săpate direct în gheţari sau în pregătirea unor kurgane, adevărate morminte-congelator.

Acestea erau de fapt construcţii mari de piatră, căptuşite cu lemn şi umplute cu gheaţă. În interior existau mai multe încăperi în care erau depozitate, să zicem, cele necesare ulterioare. Temperatura din aceste morminte cobora, de regulă, până la – 20 grade, – 30 grade C, păstrarea corpurilor fiind ireproşabilă de-a lungul unei perioade de 10-12000 de ani.

Procedeul deshidratării

Este cel mai vechi procedeu existent, şi cel mai simplu. El consta în uscarea corpului la soare sau la foc foarte puternic până la eliminarea ultimei picături de lichid. A fost practicat de toate popoarele vechi. Mumii deshidratate au fost descoperite în Africa de Sud şi Centrală, Orientul Mijlociu, China, Sicilia, Tibet, Mongolia şi cele două Americi.

Aceste procedee de mumificare s-au dovedit foarte eficiente. Dacă deshidratarea a permis doar conservarea ţesuturilor şi a trăsăturilor, celelalte două metode au avut rezultate uimitoare. Mumiile incaşe congelate acum aproximativ 4000 de ani au ţesuturile încă viabile.

Mumii ce s-au păstrat într-o stare incredibilă

În anul 1979, în Groenlanda, au fost descoperite opt mumii perfect conservate si au fost depuse la Muzeul Naţional din Copenhaga. Acolo au fost analizate de specialiştii danezi care au constatat că cele opt corpuri erau intacte, inclusiv organele interne, ca şi cum decesul ar fi survenit cu câteva ore înainte de examinare.

Alt exemplu este cel al mumiei prinţesei egiptene Mene, decedată în urmă cu 6000 de ani. În luna martie a anului 1963, la Universitatea din Oklahoma, SUA, a fost examinată amănunţit, rezultatele fiind de-a dreptul surprinzătoare. Celulele pielii erau încă „în viaţă”.

Celebra „mumie blondă”

Cele mai bine păstrate mumii au fost descoperite în China. În anul 1979, cazul celebrei „Mumii blonde”, descoperită în provincia Sinjyang, a făcut senzaţie si a stârnit controverse.

Este vorba despre o fată de 25 de ani, aparţinând rasei albe, moartă de peste 3000 de ani. Si în ziua de astăzi este considerată ca cea mai bine conservată mumie din întreaga lume. Abdomenul, toracele şi membrele sunt suple şi intacte la palpare, pielea intactă, organele interne în perfectă stare, iar frumoasa podoabă capitală, blondă, are rădăcinile firelor viabile. Nu s-a putut explicat cum au reusit chinezii antici această incredibilă conservare, nici prezenţa unei fete albe, pe deasupra şi blondă, în dinastia Chou, China.