Descoperire importantă. Lacuri subterane cu apă lichidă, detectate pe Marte
Suprafața planetei Marte este cunoscută pentru ariditatea sa. Întreaga planetă este un deșert prăfuit și sterp, o pustietate plină cu roci, iar unele regiuni cu gheață.
Trei noi lacuri subterane au fost detectate în apropierea polului sudic al planetei Marte. Oamenii de știință au confirmat, de asemenea, existența unui al patrulea lac - a cărui prezență a fost sugerată în 2018, relatează BBC.
Apa lichidă este vitală pentru existența vieții, astfel încât descoperirea va fi de interes pentru cercetătorii care studiază potențialul existenței vieții în altă parte a sistemului solar decât pe Terra.
Totuși, oamenii de știință cred că lacurile sunt extrem de sărate, ceea ce ar face problematică supraviețuirea oricărei forme de viață microbiene.
Cu miliarde de ani în urmă, apa curgea în râuri și se aduna în lacuri de pe suprafața marțiană. Dar Marte și-a pierdut de atunci o mare parte din atmosferă, ceea ce înseamnă că apa nu poate rămâne lichidă mult timp la suprafață astăzi.
Situația este însă diferită în ceea ce privește lacurile subterane.
„Pe măsură ce Marte se confrunta cu o catastrofă climatică și se transforma dintr-o planetă relativ caldă în deșeuri înghețate, a existat un loc în care viața se putea adapta și supraviețui,” spune dr. Roberto Orosei, de la Institutul Național de Astrofizică din Bologna
Descoperirea a fost făcută folosind datele unui instrument radar de pe sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene (ESA), care orbitează Planeta Roșie din decembrie 2003.
În 2018, cercetătorii au folosit date de la radarul Marsis când au detectat semne ale unui lac subteran cu lățimea de 20 km situat la 1,5 km sub depozitele stratificate de la polul sudic al planetei Marte, un „capac” polar gros format din straturi de gheață și praf.
Descoperirea s-a bazat pe 29 de observații colectate de Marsis între 2012 și 2015. Acum, o echipă care include mulți dintre oamenii de știință care au participat la studiul din 2018 au analizat un set de date mult mai mare, date colectate între 2010 și 2019.
„Nu numai că am confirmat poziția, dimensiunea și rezistența semnalului din studiul nostru din 2018, dar am găsit trei noi zone luminoase”, a spus Elena Pettinelli de la Universitatea Roma Tre din Italia.
„Lacul principal este înconjurat de corpuri mai mici de apă lichidă, dar din cauza caracteristicilor tehnice ale radarului și a distanței sale față de suprafața marțiană, nu putem determina în mod concludent dacă acestea sunt interconectate”, a adăugat ea.
Nu există suficientă căldură la aceste adâncimi pentru a topi gheața, așa că oamenii de știință cred că apa lichidă trebuie să conțină concentrații mari de săruri dizolvate. Aceste săruri chimice pot reduce semnificativ punctul de îngheț al apei.
Experimente recente au arătat că apa cu săruri dizolvate de magneziu și perclorat de calciu poate rămâne lichidă la temperaturi de -123C.
„Aceste experimente au demonstrat că sărurile pot persista pentru perioade de timp îndelungate din punct de vedere geologic chiar și la temperaturile tipice regiunilor polare marțiene, mult sub temperatura de îngheț a apei pure”, a spus Graziella Caprarelli, de la Universitatea din Queensland de Sud, Australia.
Oamenii de știință fac acum cercetări pentru a determina dacă viața ar putea supraviețui în condiții precum cele din lacurile de pe Marte.
„Sarea în concentrații foarte mari nu este foarte prietenoasă cu viața. Este încă o posibilitate, dar mai este mult de lucru”, spune Roberto Orosei.
Faptul că astfel de lacuri ar fi putut exista de mult timp pe Marte înseamnă „că ar putea păstra urme ale oricărei forme de viață care ar fi putut evolua atunci când Marte avea o atmosferă densă, un climat mai blând și prezența apei lichide la suprafață, așa cum s-a întâmplat în perioada inițială Pământului”, a adăugat el.