Arta asirienilor.Babilonul

Asirienii s-au remarcat în atichitate printr-o artă care era pusă în slujba cruzimii. De asemnea fastul interiorelor palatelor au devenit la fel de remarcabile pentru descoperitorii acestora şi pentru iubitorii de artă. De asemenea, arhitectura babiloniană, prin înflorirea ei din secolele VII-VI î.e.n, a oferit urmaşilor imagini de neuitat.

Arhitectura asirienilor
Construcţiile lor aveau ziduri puternice de apărare. Palatele aveau 2-3 etaje şi intrări somptuoase, străjuite cu sculpturi care reprezentau tauri înaripaţi cu cap de om, simboluri ale puterii şi ale trufiei regale. Bolta asirienilor era în formă semicilindru sau cupolă, în care foloseau cărămida care se lucra mai uşor decât piatra. Interioarele erau luxoase, cu pardoseli făcute din piatră rară, tăiate în dale colorate. Era o artă a culorii prin excelenţă. Pe pereţii palatelor erau picturi, basoreliefuri ori panouri de lemn cu motive geometrice ori scene diferite.

Sculptura asirienilor
Această artă a avut acelaşi rol ca şi pictura, acela de a preamări puterea regelui şi statul asirian. Astfel erau zugrăviţi regii Asiriei sau alte personaje oficiale, îmbrăcaţi în haine bogate şi adeseori înarmaţi ca de război. Sculptura în basorelief a împodobit pereţii palatelor şi arată scene de vânătoare, de pedepsire crudă a prizonierilor, de asedii, de luptă sau de alte scene din viaţa regilor. Din acestea se observă o predilecţie pentru cruzime , în care regii sunt redaţi înjunghind sau călcând în picioare prizonierii sau sclavii, sau scoţându-le ochii etc. Animalele sunt redate, de asemenea, cu o mare pricepere. Celebre sunt un leu şi o leoaică rănită.

Arhitectura Babilonului
Nevoia de apărare a dus la rezultatul construirii unor fortificaţii puternice. Templul babilonian a fost ridicat în cinstea zeului Marduk, despre care se credea că protejează oraşul Babilon. Câteva sute de ani Babilonul a fost cotropit de diferite popoare, ceea ce a dus la faptul că arta nu a mai făcut progrese. După ce şi-a recucerit independenţa, Babilonul a reînflorit, prin secolele VII-VI î.e.n. În acest timp s-au construit ziduri lungi de 19 km şi înalte de 20 m. Pe vremea lui Nabucodonosor s-au construit numeroase palate. În exterior palatele aveau şi ornamente de cărămidă smălţuită.

Culoarea cărămizilor era albă, albastră, galbenă, roşie, cenuşie sau verde. Alternarea acestor culori năşteau efecte decorative deosebite. Continuând tradiţia summerienilor, babilonienii au construit clădiri foarte mari, în formă de piramide cu trepte şi scări exterioare care făceau legătura între etaje. Fiecare etaj avea altă culoare. Deasupra terasa care avea o cupolă, sanctuar al zeului, căruia îi era închinat templul. Un templu de acest fel se nume zigurat.

Clădirile erau înconjurate de ziduri fortificate. Celebrea au rămas în lumea antică şi grădinile suspendate ale reginei Semiramida. Babilonienii au făcut basoreliefuri de ceramică cu care au împodobit pereţii zidurilor care au străjuit aleile din faţa templelor. Figurile animalelor în basorelief erau motive stereotipe aşezate într-un fel ritmic. Artele decorative din Babilon se remarcă prin covoarele de o rară frumuseţe.

De asemenea podoabele, unice prin coloritul şi formele lor. Un rol important l-au constituit perşii care au reuşit în timp foarte scurt să constituie cel mai mare stat sclavagist pe care l-a cunoscut lumea anzică, înainte de Alexandru cel Mare. Arta persană are un caracter eclectic, cu elemente din arta popoarelor pe care Imperiul persan le-a supus. Artiştii erau obligaţi să lucreze în slujba Persiei.(A.M.)