10 virusuri create în laborator, care pot distruge omenirea

Avansul ştiinţific şi tehnologic sunt esenţiale pentru confortul nostru.

10 virusuri create în laborator, care pot distruge omenirea

Cu siguranţă ai auzit poveşti despre virusuri create în laborator.

Au fost şi filme cu astfel de teme.

Există şi multe organizaţii care luptă împotriva companiilor suspectate de producerea de virusuri create în laborator doar pentru a fi produse vaccinuri.

Cert este că astfel de virusuri artificiale există şi pot reprezenta un pericol pentru umanitate dacă ajung pe mâini greşite.

10. Virusul ectromeliei

În urmă cu câţiva ani, cercetătorii de la Universitatea Naţională din Australia, împreună cu cei de la Organizaţia Industrială şi Ştiinţifică a Commonwealth-ului au creat, din greşeală, printr-o mutaţie genetică, virusul ectromeliei.

Acest virus este letal şi face parte din familia variolei.

Cercetătorii voiau să creeze anticoncepţionale pentru şoareci, însă, dintr-o eroare, au creat virusul.

În loc să acţioneze asupra şoarecilor pentru a-i face infertili, virusul s-a dovedit a fi letal, slăbind sistemul imunitar al cobailor, ucigându-i în doar nouă zile.

Noul virus este extrem de periculos, întrucât pare a fi imun la orice tip de vaccin.

Cercetătorii erau atât de speriaţi de invenţia lor, încât nu erau siguri dacă să facă publice rezultatele studiului sau nu.

Aceştia au avut o întâlnire şi cu armata Australiană, pentru a fi siguri că virusul nu reprezintă o ameninţare la adresa continentului australian şi chiar a întregii lumi.

9. Variola cabalină

Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul timpului.

În secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni, însă, în anul 1977, variola a fost total eradicată.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Alberta, Canada, au creat un virus asemănător variolei, cu un potenţial distructiv la fel de mare: variola cabalină.

Acest virus nu afectează oamenii (deocamdată), însă este letal pentru cai.

Costul producerii acestui virus a fost undeva la 100.000$, o sumă destul de mică pentru domeniul farmaceutic.

Studiul a stârnit polemici în întreaga lume.

Dacă în doar 6 luni a fost creat un virus atât de distructiv, cu costuri atât de mici, ce s-ar putea întâmpla dacă tehnologia ar ajunge pe mâna teroriştilor sau ar fi folosit într-un război?

În prezent, oamenii nu se mai vaccinează împotriva variolei, întrucât, după cum spuneam, virusul a fost complet eradicat.

8. Poliomielita

Adesea denumită și paralizie infantilă, poliomielita este o boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală.

Deşi modul de răspândire este oarecum bizar, nu ar trebui să ne mire sau să ne creeze o impresie proastă despre cei bolnavi. Există foarte multe obiecte murdare, pe care le atingem, cu sau fără voia noastră, în fiecare zi.

În aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde în sistemul nervos central, infectând și distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și paralizie flască.

Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al XIX-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al XX-lea.

Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității.

Deşi virusul este aproape eradicat, numărul cazurilor scăzând de la câteva sute de mii, la doar câteva mii pe an, cercetătorii au creat virusul în laborator.

Şoarecii expuşi la poliomielita artificială s-au îmbolnăvit în acelaşi fel ca şi cum ar fi fost expuşi la virusul original.

Acest lucru înseamnă că în oricând poate izbucni o nouă epidemie de poliomielită, mai ales dacă cei cu interese diabolice reuşesc să creeze virusul.

7. Virusul SARS 2.0

SARS (rom. SRAS – Sindromul Respirator Acut Sever) este o boală care afectează sistemul respirator al omului, indusă de virusul SARS.

Între lunile noiembrie 2002 și iulie 2003 a existat un început de posibilă pandemie, cu 8.422 de cazuri de infecție și 916 morți confirmate. În câteva săptămâni, boala s-a transmis din Hong Kong în 37 de alte țări.

Această boală constituie un exemplu dramatic în ceea ce priveşte modul în care se poate răspândi o boală şi cel în care răspunde organismul uman la o noua ameninţare.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord, SUA, a creat o mutaţie a virusului, adăugând proteine virusului original. Această mutaţie se numeşte SARS 2.0.

SARS 2.0 este imun la vaccinele şi tratamentele folosite pentru virusul original.

Savanţii spun că SARS 2.0 a reprezentat o necesitate, întrucât virusul original poate oricând dezvolta o mutaţie fatală. Astfel, prin crearea unui virus mult mai puternic, pot fi dezvoltate vaccine capabile să ne salveze în cazul unei eventuale epidemii.

Totuşi, alţi oameni de ştiinţă nu văd cu ochi buni virusul SARS 2.0.

Aceştia sunt de părere că SARS 2.0 ne-ar putea salva doar de o eventuală epidemie declanşată de scăparea virusului din laborator.

6. Virusul MERS-Rabie

Oamenii de ştiinţă au creat un hibrid MERS-Rabie. Ideea din spatele acestui hibrid a fost de a crea un vaccin care să combată ambele boli, atât MERS, cât şi Rabia.

Rabia sau turbarea este o boală infecțioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, mortală pentru om. Aceasta este transmisă prin saliva animalelor purtătoare.

Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (în engleză: MERS – Middle East Respiratory Syndrome) este o afecțiune respiratorie virală provocată de un nou coronavirus – coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) descoperit pentru prima oară în 2012 în Arabia Saudită.

Virusul infectează în primul rând sistemul respirator, dar în cazuri grave, poate afecta mai multe sisteme de organe.

Din 2012, au fost raportate aproape 1400 de cazuri cu sindrom respirator din Orientul Mijlociu în 26 de țări. Actualul focar din Republica Coreea este cel mai important observat în afara Orientului Mijlociu.

Până în prezent, nu există niciun vaccin împotriva MERS, ceea ce poate fi fatal pentru omenire dacă lucrurile scapă de sub control.

5. Phi-X174

Phi-X174 este un virus creat în mod artificial în laborator.

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Energie Alternativă Biologică din Maryland, SUA, au creat acest virus după forma naturală a virusului PhiX.

PhiX este un virus bacteriofag, ceea ce înseamnă că se hrăneşte cu bacterii. Acesta nu afectează celulele umane.

Virusul artificial a fost creat în doar 14 zile.

Oamenii de ştiinţă speră ca virusul Phi-X174 să reprezinte un pas important în crearea unor virusuri şi bacterii artificiale, capabile să lupte cu virusurile de la baza celor mai grave boli cu care se confruntă omenirea.

Cu toate acestea, potenţialul său distructiv este imens. În cazul în care ar ajunge pe mâna unor persoane cu intenţii diabolice, umanitatea ar putea fi în pericol, iar poveştile despre virusuri create în laborator şi scapaţi de sub control s-ar adeveri.

4. Virusul fără nume

Oamenii de ştiinţă de la University College din Londra au creat un virus nedenumit. Acesta ucide bacteriile şi se comportă ca un virus real.

La fel ca virusul Phi-X174, acest virus este bacteriofag, dar mult mai violent şi mortal.

Virusul fără nume atacă bacteriile din jurul său.

În doar câteva secunde, virusul se fragmentează şi se ataşează bacteriilor identificate.

Fragmentele creează găuri în corpul bacteriilor, care se măresc. Astfel, virusul cauzează scurgerea conţinutului acestora bacteriilor, ucigându-le.

Deşi are un potenţial distructiv uriaş, nu afectează celulele umane. Virusul fără nume se poate integra în organismul uman ca orice alt virus.

Cercetătorii speră ca, prin folosirea acestui tip de virus, să combată bolile bacteriene, distrugând complet sursa.

3. Moartea neagră

Moartea Neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, despre care se crede că ar fi fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis.

A izbucnit, cel mai probabil, în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică.

Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii.

De asemenea, în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”. De aici şi numele de ciumă bubonică.

La început erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în chinuri groaznice.

Între anii 1347 şi 1351, ciuma bubonică a luat peste 50 de milioane de vieţi.

Deşi nu a fost eradicată definitiv, Moartea Neagră nu mai este la fel de periculoasă în prezent.

În ultimii ani, mai mulţi cercetători, inclusiv de la Universitatea Tubingen din Germania şi Universitatea McMaster din Canada, au replicat virusul bubonic. Aceştia au recoltat mostre ADN din dantura unor victime care au murit în timpul epidemiei.

Deşi au recoltat doar 30 de miligrame de ţesut, a fost suficient pentru replicarea virusului.

2. Gripa aviară

Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta și specii de mamifere. A fost identificată pentru prima dată în anii 1900, în Italia, dar a fost găsită mai târziu în toată lumea.

Un virus al gripei aviare, H5N1, a fost identificat în 1997 în Asia și a creat panică în lumea întreagă.

La acea vreme se vorbea despre iminența unei epidemii de proporții.

În octombrie 2005, virusul H5N1 a ajuns și în România, fiind identificat la păsări din localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea.

România este prima țară europeană unde prezența acestui virus a fost confirmată în mod oficial.

Oamenii de ştiinţă olandezi au creat o versiune mult mai agresivă a virusului H5N1, care se poate transmite şi oamenilor.

Teste au fost efectuate pe dihori domestici. Aceste mamifere reacţionează în mod similar oamenilor la simptomele gripei.

Virusul original H5N1 nu se transmitea pe cale respiratorie.

Varianta mutantă este transmisibilă pe calea aerului. Aşadar, este mult mai periculoasă în cazul unei epidemii.

Exista o frică a oamenilor de ştiinţă, întrucât teroriştii s-ar putea folosi de acest studiu pentru a crea o epidemie globală.

Totuşi, olandezii susţin că omenirea trebuie să se pregătească pentru această versiune mutantă a gripei aviare.

1. Gripa porcină

În anul 1918, lumea a fost martora unei epidemii de gripă aşa cum rar s-a mai văzut.

Este vorba despre virusul A(H1N1).

Gripa porcină sau gripa mexicană, aşa cum mai este cunoscut virusul, a luat la acea vreme peste 100 de milioane de vieţi omeneşti.

Virusul H1N1 a fost foarte violent. Făcea ca sângele victimelor să inunde plămânii, curgând prin nas şi gură.

Gripa a revenit în anul 2009.

Deși a fost o boală gripală ușoară și cu mortalitate relativ scăzută, de la declanșarea sa în aprilie 2009 și până în august 2010, pandemia a provocat aproximativ 18.500 de decese în lume.

În România s-au înregistrat, în mod oficial, 82 de decese din cauza gripei. Datele neoficiale, însă, duc aceste cifre până la 2200-2400 de decese.

Cercetătorul Yoshihiro Kawaoka a prelevat probe de tulpină de la virusul care a provocat epidemia din 2009 pe care le-a folosit pentru a crea o tulpină mai puternică, rezistentă la vaccinuri.

Noul virus era similar celui care a produs epidemia din anul 1918.

Intenţia cercetătorului nu a fost aceea de a crea un virus mai periculos. Kawaoka dorea să studieze mutaţia acestuia.

Astfel, omul de ştiinţă urma să pregătească un vaccin care să fie utilizat în cazul în care virusul H1N1 ar reveni.

În prezent, virusul este ţinut într-un laborator. În cazul în care ar scăpa, virusul ar fi fatal pentru omenire.